Totul a început în 1884. În încercarea de a le face muncitorilor viaţa mai uşoară s-a iniţiat introducerea unei rezoluţii care prevedea ca durata unei zile legale de muncă să aibă opt ore.
Doi ani mai târziu, pe 1 mai 1886, peste 300.000 de muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au mărşăluit pentru a-şi susţine cauza, fiind prima dată când a fost sărbătorită ziua de 1 Mai.
În țara noastră, ziua de 1 Mai a fost marcată, începând din 1890, prin organizarea de petreceri câmpeneşti. Iar primele demonstraţii muncitoreşti organizate la noi în ţară au avut loc în 1945, la Bucureşti.
Eram scoşi cu şcoala, pionieri, cravate roşii la gât, bluze albe, curaţi. Eram duşi în nordul Bucureştiului. Aici vreme de zece minute lumea trecea prin faţa tribunei oficiale unde se găseau Gheorghiu-Dej, Bodnăraş, Maurer, Drăghici, Ceauşescu şi alţi tovi pe care îi aveam în clasă pe perete, deasupra tablei, în fotografii. Înainte de a trece prin faţa tribunei oficiale se împărțeau buchete de flori artificiale şi se cerea nefericiților scoși din casă la ora aia matinală să le ridice deasupra capului când treceau prin faţa tovarăşilor”, povestește Stelian Tănase în cartea „Sunt un copil al războiului rece”.
În perioada comunistă, se desfăşurau manifestaţii ample la care participau oamenii muncii, pionierii, dar şi sportivii. Era un prilej excelent să se raporteze marile realizări ale epocii tovarășului Ceaușescu. A fost sărbătoarea care a fost exploatată la maximum de liderii comunişti și așteptată în fiecare an de liderii partidului.
Astăzi, sărbătoarea de 1 Mai a dispărut, dar s-a păstrat doar obiceiul petrecerilor. Românii fac cozii imense în magazine ca să cumpere carne de mici sau alte preparate pentru grătar, dar și nelipsita bere. Ca să meargă la un grătar în aer liber, departe de casă și de zgomotul orașului. Apoi drumul de întoarcere e un calvar. Stau încolonați cu orele în mașini, de la mare sau munte.
Sursa: Libertatea.ro