Într-o Românie dezbinată, cu valori demult uitate, pe linia autobuzului 12 l-am reîntâlnit, după multa vreme, pe nea` Vasile Gâldean, unul dintre cei mai patrioți oameni din câți am cunoscut.

Oricât de greu ar fi fost, oricât de adâncită în probleme ar fi țărișoara asta despre care unii spun că seamănă cu un buchet de flori iar alții cu un pește, omul din autobuz a fost mereu optimist. ”Va fi cândva și mai bine”, obișnuia să spună adesea. . Și acum e la fel de vesel, vorbăreț și patriot așa cum mi-l aminteam din vremurile când îl regăseam în prima linie la manifestările organizate de ”Cultul Eroilor”.

În prima linie, dar a autobuzului s-a poziționat și azi. Călcat de ani dar cu demnitate, omul poartă agățat în pieptul hainei o broșă primită probabil de 1 Decembrie. E mândru că e român! La pălărie are dungă tricoloră și pe o fundă special pusă în lateral a agățat o iconiță cu chipul Părintelui Arsenie.

La stația de pe Mihai Viteazu autobuzul s-a umplut de oameni. Prilej numai bun pentru nenea Vasile să intre în vorbă cu ceilalți călători. Cel mai mult îi place să converseze cu tinerii. Mai ales dacă dă peste câte unul ceva mai iubitor de patrie și istorie.

Mă apropii de el și îi spun că îl recunosc și că mă bucur să îl revăd după atâția ani. Roșeste fin și după câteva politețuri imi spune: ”Patria și cartea e tot ce mi-a mai rămas… Sunt pensionar de 12 ani și de 7 văduv. Nimic nu e mai rău ca singurătatea. Uite…m-am apucat să învăț limbi străine. Engleza, franceza și acum italiana… Acum mă plimb. Am fost la Cimitir și acum mă duc până la următoarea stație și iau buzul spre Piața Cibin”.

Născut în 1940, nea Vasile prinde o nouă floare în buchet în 14 februarie, de Ziua Îndrăgostiților la americani. ”Mi se potrivște ziua asta, să știi, pentru că iubesc mult țara asta și viața” , mi-a răspuns după ce i-am urat în fugă pentru că trebuia să cobor ”La mulți ani!”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *